tag:blogger.com,1999:blog-33572823878109904542024-03-06T08:28:05.572+02:00Din cer se vede altfelGorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.comBlogger76125tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-68782292926534512122013-08-27T14:51:00.001+03:002013-08-27T18:57:51.240+03:00Ce n-a spus Ben Carson în interviul de la Antena 3<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">Ca unul care am citit câteva din cărțile lui Ben Carson, am fost interesat
să urmăresc « interviul eveniment » difuzat de Antena 3 prin
intermediul notoriului pseudo-jurnalist Mihai Gâdea. Anunțat să înceapă la ora
21:30, a trebuit să aștept mai bine de jumăte de oră până să pot urmari interviul
pe care, sincer, l-am așteptat mai amplu și despre care am crezut că va fi
punctul principal al întregii emisiuni. N-a fost așa. Cele zece minute de
interviu au fost un pretext, emisiunea fiind centrată pe distinșii invitați
care nu au pierdut nici această ocazie să ne spună cât de nasol este Băsescu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">Dacă ați fi cautat câteva înregistrări, pe youtube, cu Ben Carson nu ar fi
mai fost necesar să urmăriți și acest interviu. Acesta nu spune nimic nou, și
nu e vina lui ci a inteligenței jurnalistului. Prin urmare, mă întreb care a
fost rostul interviului? Pentru noi lipsit de semnificație, pentru ei suficient. Au reușit să facă poze cu un om celebru.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">Există totuși ceva ce Ben Carson spune în premieră: antena 3 este aici.
Genial, nu? Rămâne un motiv de tristețe pentru angajații trustului; faptul că
invitatul lor nu a reușit să învețe în românește și motto -ul existenței lor
jurnalistice: Jos Basescu. <o:p></o:p></span></div>
Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-72320211694771376932013-01-17T14:46:00.001+02:002013-01-29T14:16:01.325+02:00Vinovații fără vină<br />
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">În anul 2009 când m-am apucat să fac un master în antropologie la
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, profesorii mei, aflând că vin dintr-un mediu
neoprotestant mi-au cerut să-mi fac disertația pe subiectul cultelor
neoprotestante din Transilvania. Am ales spre studiu trei dintre ele, cele mai
importante numeric: adventiști, baptiști și penticostali. Nefiind o lucrare
strict istorică ci mai degrabă o abordare socio-antropologică, am consultat o
varietate de surse și izvoare istorice. Pe lângă arhivele fostului Departament
al Cultelor, presa și publicațiile din perioada interbelică, a trebuit să încep
cu ceea ce au scris despre ei înșiși, aparținătorii cultelor respective.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">Citind ce s-a scris până acum despre istoria Bisericii Adventiste, am realizat
că adventiștii nu au cărți de istorie ci doar romane. Nu neg întru totul
valoarea acestor colecții de amintiri, dat fiind faptul că cele mai multe
dintre ele sunt scrise de martori ai evenimentelor respective. Dar, acestea
sunt departe de a respecta criteriile unei cercetări istorice cu valoare
științifică și departe de orice normă academică. Triumfaliste și pline de
învățături spirituale, lucrările cu pricina se doresc normă, orice se scrie
diferit e anatema.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">Unul din foștii mei profesori, Gheorghe Modoran, după anii petrecuți
prin Arhivele de Stat a ajuns în punctul de a putea publica o lucrare pe tema
istoriei Bisericii Adventiste în perioada comunistă. În luna decembrie a anului
trecut l-am întâlnit la Bruxelles. Cu acea ocazie mi-a mărturisit câteva din
dileme pe care le are legate de tipărirea acestei cărți (două volume). Nu e
greu să înțelegi despre ce dileme este vorba din moment ce această cercetare promite
a nu se înscrie în curentul obișnuit. Prin urmare, le-a propus (dilemele) spre
dezbatere publică pe un site creat special pentru acest scop. <a href="http://geomodoran.webs.com/" target="_blank">AICI SITE-UL</a></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO">Prin această postare mă alătur și eu acestui demers încercând să răspund unor
principale argumente aduse împotriva unei istorii necosmetizate. Prin urmare, s-o luăm pe rând:<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<ol start="1" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal"><b><span lang="RO">Să nu dezgropăm morții. Ce-a fost, a fost</span></b><span lang="RO">.<o:p></o:p></span></li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<i><span lang="RO">Imposibil.</span></i><span lang="RO"> Perioada comunistă reprezintă jumătate
din istoria Bisericii Adventiste din România. Nu poți ignora atât amar de
vreme. Nu vorbim despre un incident izolat petrecut știu eu unde, pe o perioadă
scurtă de timp. Perioada comunistă ne-a format și ne-a deformat în aceeeași
măsură mai mult decât suntem dispuși să acceptăm.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<ol start="2" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal"><b><span lang="RO">Să lăsăm studiul acestei perioade pe seama celor care au trăit-o.
Noile generații nu sunt capabile s-o înțeleagă.</span></b><span lang="RO"><o:p></o:p></span></li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<i><span lang="RO">Nimic mai fals.</span></i><span lang="RO"> Un proverb chinezesc spune: «Dacă vrei să
știi cum este apa, nu întreba niciodată un pește». De cele mai multe ori, tocmai
cei care nu au fost implicați în situația respectivă, au suficientă luciditate
să o înțeleagă și s-o judece. Ei au puterea de a judeca la rece. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">La un examen, profesorul cu care am făcut un curs despre totalitarismele
secolului XX, m-a întrebat care consider ca a fost cel mai periculos regim;
nazismul sau comunismul? Atunci eu am început să calculez numărul victimelor.
Urma să declar cel mai periculos regim pe acela care avea cel mai mare număr de
victime la activ. Însă, profesorul m-a oprit și mi-a spus că sunt pe un drum
greșit. Raționamentul meu nu era cel potrivit. Alt criteriu eu nu mai aveam.
I-am cerut ajutorul. Răspunsul lui a fost: comunismul. Și mi-a explicat de ce. </span><span lang="RO">Azi, toată lumea realizează și recunoaște răul pe care l-a produs nazismul.
Toată lumea condamnă acest regim. Și nu întâlnești pe nimeni care să spună «ce
bine era pe vremea lui Hitler», cu excepția unor grupări neonaziste. În
majoritatea tărilor, afișarea simbolurilor naziste sau propagarea doctrinei
naziste, se pedepseșeste cu închisoare. Toți vedem răul din acest regim
politic. </span><span lang="RO">Cu comunismul, lucrurile stau diferit. Încă mai sunt oameni, și nu puțini,
care plâng după epoca de aur. Atunci când a murit Stalin, l-au plâns până și
victimele acestuia. Cei ale căror vieți fuseseră distruse, cei ale căror
familii fuseseră ucise, plângeau sincer la moartea «tătucului». De ce?
Comunismul a exercitat o așa forță de convingere, a manipulat atât de eficient
încât oamenii au ajuns să creadă în bunele intenții ale acestui regim. Mulți
din cei care au trăit perioada comunistă au fost atât de bine spălați la creier
încăt nici o dovadă, nici un argument nu-i va determina să vadă realitatea.
Comunismul a fost cel mai perfid dintre toate regimurile totalitariste. </span><span lang="RO">Comunismul a fost atât de perfid încât ne-a determinat să-i credem toate
minciunile. Unii, le cred atât de bine că au rămas fără orice fel de speranță
de a-și mai reveni. Acesta e motivul pentru care cred că posibilitatea de a
scrie o altfel de istorie stă în puterea noilor generații. Stă în mâinile
acelora care nu au fost otrăviți de acele vremuri. Cele mai obiective studii
istorice, indiferent de perioada tratată, nu au fost scrise de martorii evenimentelor
respective ci multe generații mai târziu de cei care doar le analizează
cognitiv și fără implicații sentimentale semnificative.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<ol start="3" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal"><b><span lang="RO">Trebuie să iertăm nu să condamnăm.</span></b><span lang="RO"><o:p></o:p></span></li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<i><span lang="RO">Cine a spus că un demers
istoric de felul acesta exclude iertarea</span></i><span lang="RO">? Problema este că unii înțeleg iertarea în
termeni defectuoși. Prin iertare înțeleg să nu piardă nimic din ceea ce au
obținut prin fapte condamnabile. Așa ceva nu este posibil. E ca și cum aș fura
banii bisericii și după ce sunt prins, aș continua să vin și să parchez ostentativ
în fața bisericii, mașina mea scumpă cumpărată din banii furați. Iar în timpul
acesta, prin iertare să mi se redea slujba de trezorier.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">Se tot invocă Matei 18, dar cei care, brusc, dau dovadă de o buna
cunoaștere a Scripturilor, uită că aceiași Scriptură, spune că un păcat pentru
a putea fi iertat trebuie, în prealabil, mărturisit. Sunt condamnat, acuzat, că
nu vreau să iert. Dar, Doamne, pe cine să iert dacă nimeni nu este vinovat ?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<ol start="4" style="margin-top: 0cm;" type="1">
<li class="MsoNormal"><b><span lang="RO">Astfel de deconspirări vor prejudicia imaginea bisericii.</span></b><span lang="RO"><o:p></o:p></span></li>
</ol>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<i><span lang="RO">Dimpotrivă.</span></i><span lang="RO"> Un astfel de demers ar contribui în mod
pozitiv la imaginea bisericii. Asta în cazul în care am devenit atât de corecți
politic încât să ne pese mai mult de imaginea bisericii decât de oamnenii ei și
de adevăr.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">În toamna anului 2011, am participat la o sesiune de comunicări științifice
pe tema persecuțiilor religioase în regimul comunist. Evenimentul era organizat
de Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Au fost prezenți
cercetători ai mai multor culte religioase din România (adventiștii au lipsit).
Printre ei și un pastor penticostal<a href="file://localhost/C:/Users/Gorbanescu%20Claudiu/Desktop/Vinovatii%20fara%20vina..doc#_ftn1" name="_ftnref1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span lang="RO" style="font-size: 12pt;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a>,
nepermis de tânăr, care a scris o carte despre istoria comunistă a propriului
cult. Inițiativa a fost una privată stârnind multe conflicte în rândul
penticostalilor și opoziție din partea conducătorilor lor. Citisem cartea în
prealabil, știam că are părți nu tocmai măgulitoare. Eram curios să văd cum vor
primi ceilalți această carte dat fiind faptul că vorbim de reprezentanți ai
altor culte, concurente, de cele mai multe ori aflate pe poziții conflictuale.
Am crezut că va fi o ocazie pentru ei să-și îmbogățească palmaresul cu acuze și
critici noi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">Ceea ce s-a întâmplat a fost de neimaginat. Cartea a stârnit admirație și
respect. Respect pentru o biserica care avea curajul să-și asume responsabilitatea
pentru propriile greșeli. Care avea curajul să-și înfrunte trecutul și să
recunoască că a fost așa cum a fost. A fost un moment în care mi-a părut rău că
nu am luat noi inițiativa de a fi primii cu o astfel de lucrare. Vestea buna
este ca nu e târziu nici acum.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">Dacă ne imaginam că mințindu-ne pe noi înșine reușim să-i mințim și pe
ceilalți, ne înșelăm. Lumea știe că nici un cult nu s-a păstrat fecioară în
relația cu regimul politic. A-ți asuma lucrul acesta dă dovadă de maturitate și,
implicit, va câștiga respectul celorlalți și, bineînțeles, un plus de imagine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">Accesul la Dosare se face din ce în ce mai facil. Iar în privința cultelor
e și mai ușor. Cel protejat, ocultat, ramâne politicul. Să nu ne iluzionăm că
dacă noi nu vom săpa printre dosare nimeni altcineva n-o va face. Iar dacă nu o
facem noi prima dată, matur și în maniera cea mai corectă și mai responsabilă,
asumându-ne cele descoperite, nimeni nu garantează că nu o va face altcineva în
propria lui manieră și cu intenții mai puțin binevoitoare. Cum credeți că va fi
atunci? Și există o vorbă: «de ceea ce ți-e frică; nu scapi».<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">De ceva vreme a ținut loc de primă pagină (în presa occidentală) un
conflict apărut în India. Mulțimi de oameni au ieșit în stradă militând pentru
drepturile femeii și pentru protecția acesteia. Totul a plecat de la o tânără
studentă care a fost violată în grup și aruncată din autobuzul cu care circula.
După ce a ieșit din comă, tânăra s-a sinucis. În India, în astfel de situații
vinovată rămâne întotdeauna victima. Societatea o condamnă pentru ceea ce i s-a
întâmplat iar presiunea este atât de mare încât de cele mai multe ori victimele
care scapă cu viata unui viol, ulterior, se sinucid. Erau voci care o învinovățeau,
acuzând-o că nu a implorat suficientă milă din partea agresorilor.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">De câte ori particip, în biserică, la discuții pe acest subiect, cel al
istoriei cultelor în comunism, sunt martorul unei imense perversiuni morale.
Vinovații se metamorfozează în victime, iar victimele sunt transformate în
vinovați. Cei ce doresc să știe adevărul sunt acuzați că răscolesc trecutul, că
prigonesc oameni onorabili, că nu știu să ierte așa cum Domnul ne învață, că
vor să se răzbune. În timpul acesta, vinovații capătă compasiune, sunt
mângâiați părintește pe creștetul capului asigurâdu-li-se tot sprijinul în lupta
lor cu acești oameni răi. Cei răi, fiind desigur, cei care vor să cunoască
faptele și nu cei care sunt responsabili pentru ele. Câtă perversiune!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<br /></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">De ce țin atât de mult la un astfel de demers? Ce am de câștigat de aici? În
primul rând, o biserică de care să fiu mândru. O biserică diferită de celelalte
nu doar declarativ ci și faptic. O biserică care are curajul să-și asume
trecutul și responsabilitatea pentru propriile greșeli. Nu cum fac celelalte și
nu procedând precum politicul. Drumul spre maturitate trece, obligatoriu, pe
aici. Este o șansă să creștem, să evoluăm. Un copil care neagă că el a spart
farfuria, deși are mâna plină cu cioburi, este de acceptat si de iertat. Dar
dacă, același copil, acum ajuns la vârsta de 40 de ani, are aceiași atitudine
în situații similare, nu este demn de încredere. E doar un individ, acum un pic
mai bătrân, dar imatur și iresponsabil. Câtă încredere ai într-un astfel de om?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 18.0pt;">
<span lang="RO">Este șansa noastră să demonstrăm că suntem diferiți nu doar mergând la
biserică într-o altă zi decât ceilalți. Este șansa noastră să demonstrăm că ne
pasă de adevăr, dreptate și de oameni mai mult decât ne pasă de imaginea și
ordinea creată și de care știm să profităm.<o:p></o:p></span></div>
<span lang="RO" style="font-size: 12pt;">Deci! s-o facem.</span>
<br />
<div>
<!--[if !supportFootnotes]--><br clear="all" />
<hr align="left" size="1" width="33%" />
<!--[endif]-->
<br />
<div id="ftn1">
<div class="MsoFootnoteText">
<a href="file://localhost/C:/Users/Gorbanescu%20Claudiu/Desktop/Vinovatii%20fara%20vina..doc#_ftnref1" name="_ftn1" title=""><span class="MsoFootnoteReference"><!--[if !supportFootnotes]--><span class="MsoFootnoteReference"><span style="font-size: 10pt;">[1]</span></span><!--[endif]--></span></a><span lang="EN-GB"> Vasilică Croitor, pastor penticostal în
Medgidia, pe baza cercetărilor efectuate în Arhivelor Naționale a publicat
cartea Răscumpărarea Memoriei. Cartea a fost precedată de un blog care a propus
spre discutie publică această inițiativă.<o:p></o:p></span></div>
</div>
</div>
Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-46266107884715961982012-10-04T23:39:00.002+03:002012-10-05T00:00:08.652+03:00Recomandați-mi o carte<br />
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
</div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Recomandați-mi o carte religioasă, vă rog. Veți
fi surprinși să descoperiți (sau poate nu) că ceea ce-mi veți propune spre
citire provine de la una din editurile evanghelice.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Constat cu tristețe că nu prea mai ai ce citi
de la Editura Viață și Sănătate. Majoritatea publicațiilor nu-ți solicită prea
mult gândirea și sunt potrivite, mai degrab</span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă</span><span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">, pentru a fi citite în gară ori dimineața în tramvai, în drum spre
serviciu, sau în timp ce aștepți să se încălzeazscă mâncarea în cuptor. Cele mai
multe oferte vin din sfera cărților cu experiențe și ilustrații, cam aceleași
cărți de spiritualitate ori prea vechi ori un pic romanțate, nelipsitele cărți
de sănătate și, bineînțeles, Spiritul Profetic (noroc că există practica
compilațiilor).</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Editura Viață și Sănătate nu a mai investit de foarte
mult timp într-o carte «bună» (ultima investiție de calitate fiind cele doua
volume «Mesagerul Domnului»). Știe că aceastea nu s-ar vinde la fel de bine
precum o carte cu experiențe (ohh, savuroasele experiențe), sau precum «Carte Anului»
pe care orice adventist cu conștiința încărcată că anul acesta nu a făcut lucrare
misionară o cumpără la balot și o împrăștie la întâmplare.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Constat că
dimensiunea comercială primează (nu e nici de neglijat) și oferă ceea ce se
caută. Dar oare nu ar trebui ca Editura să joace și un rol educativ? Să-i
învețe pe oamnei să gândească oferindu-le cărți care să le solicite mintea mai
mult decât o face o carte de colorat. Să le educe gusturile pentru lectură
știind că mulți adventiști nu citesc decât ce se publică la Viață și Sănătate.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Oare cititorii evanghelici sunt mai educați
decât cei adventiști? Ei cum pot să publice, să vândă și să citească cărți de
teologie, comentarii la cărți biblice, filozofie creștină, cărți de dogmatică,
istorie religioasă etc? Probabil, conștienți fiind de faptul că ei nu au tot
adevărul, încă îl mai caută. Și-l caută serios.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
Cu cîteva zile în urmă, am văzut
la Viață și Sănătate, reclama la o carte, care era cât pe ce să mă facă să-mi
schimb opinia. Cartea în cauză se numește Interpretarea Scripturii și este o
lucrare colectivă a celor de la Institutul de Cercetări Biblice. După titlu și
după originea ei (un comitet de erudiți) am presupus că este «hrană tare». <span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">Încântarea mea a durat până în momentul
în care am deschis-o. </span>Deși groasă, aproape 500 de pagini, cartea
tratează peste 100 de probleme de exegeză și hermeneutică biblică. Multe din
întrebările la care se încearcă a se răspunde sunt extrem de puerile. Iată câteva
exemple: Cu cine s-a căsătorit Cain?, De ce nu au murit Adam și Eva imediat?,
Unde se găsea Grădina Edenului? Mai lipsea să se răspundă la întrebarea «Dar ce
mănâncă Dumnezeu?»</div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
Sunt tratate, desigur, și
problematici mult mai adânci, iar acestea, nu sunt puține. Însă, tocmai acest
fapt reprezintă cea de-a doua față a problemei. Așa cum spuneam, în carte, sunt
peste 100 de capitole iar celor mai multe dintre ele nu le revin mai mult de
2-3 pagini (în general). Să tratezi subiecte precum identitatea cornului cel
mic din Daniel 8, semnificația curățirii Sanctuarului din Daniel 8:14 ori principiu
de interpretare zi-an în numai două pagini, lucrul acesta pare mai mult o
gluma. Numai două sau cel mult trei astfel de probleme ar fi putut face
subiectul unei cărți întregi.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
Cartea nu e de lepădat și are
valoarea ei, și nu aș fi avut nimic de comentat dacă aceasta ar fi fost scrisă de
vre-un pastor pensionar. Dar din partea teologilor de la Biblical Research
Institute, mă așteptam la mai mult. Probabil acesta este și motivul pentru care
a putut fi tipărită de Viață și Sănătate. Pentru că seamănă cu un almanah, din
care lipsesc articolele mai consistente și a rămas numai rubrica «știați că».
Numai bună pentru un public care nu vrea să fie plictisit cu prea multe detalii
teologice și care obosește repede atunci cînd capitolole unei cărți sunt mai
mari decît cele din devoționalul de dimineață.</div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">
Sperăm că lucrurile se vor schimba
la Viață și Sănătate. Dar, până să se întâmple lucrul acesta, vă doresc spor la
colorat.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;"></span><br />
<br />Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-85110682120155856182012-07-22T20:46:00.004+03:002012-07-22T20:51:03.620+03:00Scurta zicere<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;">Minciuna n-o acoperi cu alte minciuni, ea se ascunde cel mai bine printre multe adevaruri.</span></div>
<div style="text-align: left;">
G. C.</div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-21236298988983911832012-06-21T22:28:00.000+03:002012-06-21T22:28:56.923+03:00Împărăția din inimile lor<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9A4bMXipRpyktbquc_5EISev5McrHGcIPa7LqztLG6vCdPaii_2ON32b2qgFmhYHAYtaCKUWaFmemOX7cYPK6tTME-VVLmgM54INolg4CQGUBsVFlITadncnB2piqhcMTyvvXfV4eEE8/s1600/_IGP4197.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9A4bMXipRpyktbquc_5EISev5McrHGcIPa7LqztLG6vCdPaii_2ON32b2qgFmhYHAYtaCKUWaFmemOX7cYPK6tTME-VVLmgM54INolg4CQGUBsVFlITadncnB2piqhcMTyvvXfV4eEE8/s320/_IGP4197.jpg" width="252" /></a></div>
<br />Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-34419045642138736372012-05-01T16:46:00.002+03:002012-07-02T21:34:35.374+03:00Papa (de la Roma), ultima noastră speranță<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"> A urcat treptele amvonului radiind în jurul său un aer de siguranță de
sine. Ne-a privit și ne-a salutat asigurîndu-ne, printr-un discret limbaj al
trupului, că nici unul din noi nu va pleca „nehrănit spiritual”. A deschis
Scriptura, a citit cîteva texte biblice și a adresat mulțimii câteva întrebări.
Răspunsurile la întrebările adresate au venit foarte ușor din sală.
Superficialitatea predicatorului și incapacitatea acestuia de a pătrunde
semnificatia Cuvîntului făcea ca răspunsul să fie previzibil. Închinătorii
păreau că-și vor pierde interesul, ba chiar și-l pierdeau. Spurgeon spunea că
dacă un predicator nu reușește să cîștige interesul ascultătorilor în primele
cinci minute, nu va mai reuși deloc. Predicatorul nostru părea de alta opinie.
Era convins că lucrurile se vor schimba. Într-una din mînecile de la costum
avea ascuns un AS.</span><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Defapt, avea ascuns un
popă. După ce a citit cele cîteva texte biblice, și după un scurt și searbăd
comentariu ne afișează pe ecran o știre caldă, adusă în premieră de domnia sa,
despre ultimele intenții ale Papei de la Roma în contextul actualei crize
economice. Știrea este preluat din surse sigure (ca de altfel toate), mai exact
de pe situl oficial al Vaticanului. În timp ce ne sunt descoperite lucruri de o
importanță crucială, vorbitorul devine mai viu și mai plin de vervă. Mulțimea
se ridică în capul oaselor, ochii se deschid larg, urechile se ciulesc, nimeni
nu mai moțăie, nimeni nu mai vrea să plece, toată lumea este atentă. In sfîrșit
ceva pentru care merită să vii la biserică.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Scen</span><span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">ariul acesta se repetă tot mai des
pe la amvoanele bisericilor noastre. Duzina de predicatori, de ocazie sau cu
studii, vor să impresioneze, ba chiar să șocheze. Nu mai găsesc în Scriptură
nici un text așa de fascinant care să trezească interes. Toate textele biblice
sunt prea cunoscute iar ascultătorul (închinătorul) știe din timp ce vei spune.</span></div>
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;">
<span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span></span><span lang="EN-GB" style="mso-ansi-language: EN-GB;">Prin urmare, predicatorul, suferă un
fel de mutație devenind jumătate orator iar cealaltă jumătate detectiv. </span>El
ne descoperă secrete ce stau la baza marilor conspirații mondiale. El ne va
spune ce planuri și-a facut Papa și cum le va veni acesta de hac adventiștilor.
Tot el, din surse nu prea la îndemana celor mulți, ne dezvăluie pe unde s-au
mai infiltrat iezuitii și cum dirijează francmasonii destinele lumii. Cei mai
străluciți dintre ei, dintre predicatori desigur, au dovezi indubitabile.
Desconspirările lor sunt însoțite de fotografii si powerpoint-uri. Ce mai, o
adevarată plăcere să-i asculți.</div>
<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>A trecut epoca cînd
exemplul crinilor de pe cîmp care nici nu torc nici nu țes ne învăța ceva, iar
teologia semințelor căzute în difetite tipuri de sol ne plictisește. Noroc cu
Papa. Să trăiască și să fie sănătos că doar el ne mai ține treji în timpul predicii.
</span>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com12tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-10496638471612296922012-02-19T20:58:00.011+02:002012-02-20T22:35:36.057+02:00Cine suntem noi, adventistii<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;"><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;"><span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Adventiștii din Romania au un motiv suplimentar de </span> <span lang="FR-BE" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">m</span><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">â</span><span lang="FR-BE" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">ndrie</span><span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">. De la apariția filmului documentar "Adventistii", avem cu ce să arătăm celorlalți cine suntem cu adevărat. Argumentul e cu atât mai puternic deoarece materialul a fost realizat de un neadventist. Uităm un lucru : nu este vorba despre noi.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;"><span lang="FR-BE" style="mso-ansi-language: FR-BE;">Atunci când despre biserica adventistă din vest, fie că era vorba despre vestul apropiat sau cel îndepărtat, se colportau știri ce păreau să certifice apostazia acestora, știam imediat a ne delimita de ei. Noi eram cei conservatori, cei corecti, ultima oază de normalitate, poate chiar rămășița. Răsuflam ușurați că toată mizeria morală îi caracteriza pe ei în timp ce noi încă mai reușeam să păstrăm curat stindardul Evanghelei.</span></div><span lang="FR-BE" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;"> Acum, a apărut un documentar favorabil despre ei și credem că este vorba despre noi. L-am multiplicat și i-am incurajat pe toți sa-l vadă pentru a pricepe lumea cine suntem cu adevarat. Insă, dacă am stiut să nu ne asociem cu ei atunci când sufereau un deficit de imagine poate c-ar trebui nici să nu ne atribuim noua meritele ce li se cuvin lor. Să-i felicităm și să așteptăm în liniște să devenim la rândul nostru subiectul unui documentar elogiativ. Dar, până atunci e nevoie de un motiv ca cineva să vrea să facă așa ceva.</span> <br />
<span lang="FR-BE" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;"><br />
</span><br />
<span lang="FR-BE" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;">Filmul <a href="http://www.adventube.ro/video/2123/Adventistii">AICI</a></span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-8956594111041339152011-06-14T22:29:00.001+03:002011-06-14T22:44:14.308+03:00Motive pentru a urî<div align="left" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="left"><div align="left"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.blogger.com/goog_339004802" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj5YbhhHn6PuyUVMPfT2_xkRDJ52LCdd9c_OyzSbmaoU06Osjajye1KEXMD1-ssh_JuG55rwo_sMG7aspOTgdx-YyA6yWsWAjlF6P8wNEEs5rotq816TziGajZDjINHd9yLxmfeE9gK9pU/s320/interogatoriu4_453_x_600_.jpg" width="241" /></a></div><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În primele zile ale lunii iunie, s-a desfăşurat la „Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei” din Sighet, un colocviu pe tema persecuţiilor religioase în România comunistă. Au fost reprezentate principalele denominaţiuni religioase: ortodocşi, greco-catolici, penticostali şi baptişti. Nu aş şti să vă spun de ce au lipsit adventiştii.</span> <br />
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ascultându-i pe cei prezenţi acolo, majoritatea, direct sau indirect, victime ale regimului, am înţeles motivul urii lor faţă de comunism. Însă, stau şi mă întreb dacă pierderile şi suferinţele îndurate sunt un argument legitim pentru ura lor? Dacă „soarta” acestora ar fi fost alta? Dacă comunismul le-ar fi oferit suficiente motive să-l îndrăgească? Dacă ar fi fost mult mai prosperi atunci decât acum? Dacă ar fi ştiut să profite iar comunismul ar fi făcut oameni din ei? L-ar mai fi urât? L-ar mai fi condamnat?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">E uşor să urăşti ceva dacă acel ceva ţi-a făcut rău. Dar e foarte greu să faci acelaşi lucru<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>în caz contrar. Sunt foarte mulţi cetăţeni ai acestei patrii, unii trăitori ai acelui timp alţii tineri care nu ştiu despre acele vremuri decât din auzite, care tânjesc cu nostalgie după acele vremuri. Unii dintre ei spun că au dus-o mai bine atunci, alţii cred că ar fi dus-o mai bine atunci. Nu pot să-i contrazic şi să le spun că nu ar putea fi aşa. Cu siguranţă, dacă aş fi trăit în comunism acum aş fi avut un apartament, nu aş fi stat cu chirie, şi un loc de muncă. Dar este acesta un preţ onest pentru propria libertate?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Mi-am trăit doar primii ani ai copilăriei în comunism, prin urmare nu-mi aduc aminte de cozi, foame sau frig. Părinţii au purtat toate aceste poveri. Nu am fost martorul colectivizărilor sau al deportărilor din anii 50 şi nu am trăit spaima morţii. Acolo unde am crescut oamenii se resemnaseră, îşi trăiau veşnicia cum puteau mai bine. Prin urmare nu aş avea motive să urăsc comunismul. Dar îl urăsc. Şi îl urăsc din principiu. În opinia mea acesta este motivul legitim al urii pentru un regim detestabil.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><br />
</div></div></div><br />
<div align="left"><br />
</div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-71446828262486390572011-04-14T11:12:00.001+03:002012-02-20T11:48:57.941+02:00Cum să lecuieşti un fanatic - Amos Oz<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQe_7Po3aA0xJRm9JPXrvDwyWqnUoTFQtn-yeu_6n7nh8GcmXImNnqj9wR3dH46Y-vV6ABQENspTD41vIGCPC32eDZw0BNcZ_dUs72HI3l3jCIls-U9bVLH4mDb2DGR6FTevVdIt7FG-c/s1600/455.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQe_7Po3aA0xJRm9JPXrvDwyWqnUoTFQtn-yeu_6n7nh8GcmXImNnqj9wR3dH46Y-vV6ABQENspTD41vIGCPC32eDZw0BNcZ_dUs72HI3l3jCIls-U9bVLH4mDb2DGR6FTevVdIt7FG-c/s320/455.jpg" width="175" /></a></div><br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Esenţa fanatismului este dorinţa de a-i sili pe ceilalţi să se schimbe. Obişnuita tendinţă de a-l face pe aproapele tău mai bun, de a schimba obiceiurile partenerului de viaţă, de a-ţi manevra copilul sau de a-ţi aduce fratele pe calea cea bună, este animată de acelaşi principiu. Fanaticul vrea să-ţi salveze sufletul, vrea să te mântuiască, vrea să te scoată din robia păcatelor, greşelilor, fumatului, credinţei sau lipsei de credinţă, vrea să-ţi îmbunătăţească alimentaţia sau să te vindece de năravul băuturii sau al votării cu cine nu trebuie. Fanaticii dispreţuiesc această lume şi abia aşteaptă să o schimbe într-una mai bună.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>De la radicalii islamişti şi teroriştii palestinieni continuând cu cei care luptă pentru drepturile animalelor sau împotriva avortului aruncând în aer clinicile care îl practică şi până la cei care încearcă să te convingă de opţiunile lor religioase sau politice, acţionează acelaşi principiu. Fie că este vorba de politică, religie, mediu sau banale obiceiuri structura fanatismului este aceiaşi, diferă doar subiectul în cauză.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Fanaticul este o făptură care debordează de generozitate. El este un mare altruist. Adesea, fanaticul este mai interesat de tine decât de el însuşi fiind capabil de mari sacrificii pentru binele ce ţi-l doreşte. Stă atârnat de gâtul tău mărturisindu-ţi că te iubeşte şi îţi vrea binele. Nu minte spunându-ţi asta şi face tot ce poate ca să-ţi dovedească. Dar în momentul în care constată că nu poţi fi mântuit, salvat, convertit, adus pe calea cea bună, îţi sare la beregată. De la ataşamentul şi dragostea pe care ţi-o mărturisea trece la ostilitate şi dispreţ. Osama bin Laden nu urăşte occidentul şi atât. El doreşte să ne salveze, să ne mântuiască, să ne elibereze de valorile noastre hidoase, de materialism, de democraţie, de emanciparea femeilor…</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Fanaticul crede că el are dreptate în timp ce toţi ceilalţi se înşeală. Vorbeşte mult şi nu ascultă niciodată. Asta nu înseamnă că oamenii care au opinii ferme sunt fanatici ci doar că sămânţa fanatismului zace în sentimentul superiorităţii categorice. Opusul fanatismului este compromisul. Compromisul a făcut o carieră proastă, fiind văzut ca un semn al slăbiciunii şi al capitulării. Compromisul nu este un fapt fericit, uneori însă, asta poate însemna viaţă. Cei care sunt căsătoriţi zeci de ani cu aceiaşi persoană ştiu ce înseamnă şi cât înseamnă compromisul. Ceilalţi care sunt „integri” şi hotărâţi să nu accepte nici un compromis divorţează repede.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Nu predic un relativism moral. Departe de mine gândul acesta. Încerc doar să spun că uneori este bine să ne luăm timp să îi ascultăm şi pe ceilalţi. Să ne întrebăm dacă nu este posibil să aibă dreptate iar eu să mă fi înşelat. Să ne punem în locul celuilalt atunci când ne certăm, să ne punem în locul celuilalt atunci când ne plângem de ceva, să ne punem în locul celuilalt tocmai în momentele în care ni se pare că avem dreptate deplină.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Fanatismul nu se găseşte doar în aceia care îl afişează în mod ostentativ şi brutal. El există şi în forme mai rafinate. Fanatismul se poate regăsi în fiecare din noi într-o măsură mai mare sau mai mică. E contagios, se ia repede şi se vindecă greu.</span></div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: .5in;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Acesta este un rezumat al modului în care intelectualul evreu Amos Oz, el însuşi un fanatic vindecat, descrie fanaticul şi fanatismul. Ce remedii propune pentru vindecarea, sau cel puţin pentru diminuarea fanatismului, citiţi în cartea sa „Cum să lecuieşti un fanatic”.</span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-48123393537603234672011-03-02T16:11:00.002+02:002011-03-03T16:47:24.409+02:00Despre PatriotismNe urâm vecinii pentru că nu-şi văd de treburile lor şi se interesează de ale noastre. Îl urâm pe cel care cu pas grăbit îşi face loc la rând înaintea noastră. Îi urâm pe cei care câştigă mai mult decât noi şi pe cei care se descurcă mai bine. Îi urâm pe cei din trafic pentru comportament necivilizat, pe cel care stă deasupra noastră şi ne inundă şi pe cel de dedesubt pentru că face gălăgie. În fapt, urâm pe toată lumea, dar ne iubim Patria şi asta ne face Patrioţi.<br />
<div align="right"><span style="font-size: large;">G.C.</span> </div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-14401741419351409192010-11-22T20:12:00.006+02:002010-11-22T20:20:17.665+02:00Mai citeşte Europa?Angus Phillips, conferenţiar la Oxford Brookes University, a venit cu o expunere statistică privitoare la piaţa de carte europeană, la numarul de cititori şi preferinţele de lectură din Europa. Astfel, cifrele din anul 2008 arată că 25% dintre germani, 27% dintre britanici, 43% dintre ciprioţi şi 49% dintre portughezi nu au citit niciodată o carte, în timp ce 60% dintre suedezi şi 56% dintre danezi citesc anual mai mult de cinci cărţi.<br />
<br />
Sursa: <a href="http://www.dilemaveche.ro/sectiune/dileme-line/articol/europa-citeste">Dilema Veche</a>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-59646492326273694082010-11-15T16:33:00.004+02:002010-11-15T16:38:24.137+02:00Statul şi Biserica: despărţite prin lege dar unite prin nărav<div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În timpul regimului comunist raportarea faţă de autoritate se făcea diferit de timpurile prezente. Oamenii erau supuşi, obedienţi nu comentau şi executau fiecare directivă ce li se dădea. Din frică sau oportunism, şi uneori, poate de cele mai multe ori şi în cele mai multe cazuri, din convingere, supunerea era oferită fără a fi negociată. Indiferent de motiv autoritatea era autoritate şi trebuia să te raportezi faţă de ea corespunzător, trebuia respectată. Cei mari nu erau caricaturizaţi, luaţi în râs sau puşi sub semnul incompetenţei ori al îndoielii. Puterea nu ajungea subiect de glumă pentru trupele de comedie iar şeful statului era autoritatea supremă. Sub abuzul acestui tip de relaţie pe care cetăţeanul de rând îl avea cu cei de sus întreaga fiinţă era marcată. Fizic deveneam mai gârbovi, mai cocoşaţi cu chipuri triste şi lipsite de demnitate, personalitatea ni se diminua iar puterea de a fi noi înşine dispărea.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Chiar dacă exista ca o subcultură şi lupta pentru a fi diferită, Biserica nu putea să supravieţuiască fără a fi marcată de spiritul vremii. Raportarea dintre credincioşii de rând şi cler era asemănătoare. E drept, nu comporta toate aspectele negative dar copia multe din trăsături. În Biserică cuvântul liderului religios avea greutate. La fel ca şeful statului, preşedintele de Uniune impunea respect pentru unii, şi teamă pentru alţii (vezi mărturiile pastorilor pensionari). De asemenea, clerul de parohie era respectat, evaluat mult deasupra realităţii şi deciziile lui aveau drept de veto, se impunea uşor şi autoritatea sa nu era contestată. Dacă legitimitatea liderului politic era dată de votul mulţimii (real sau nu, până şi comuniştii organizau alegeri), cea a liderului religios era conturată de alegerea lui Dumnezeu şi votul credincioşilor. </span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În tot acest timp Biserica învăţa să se raporteze faţă de mai marii săi aşa cum cetăţenii se raportau faţă de liderii lor politici. Aspectele de organizare şi trăire religioasă erau modelate după tiparul după care funcţiona şi societatea. Lumea şi Biserica învăţau una de la cealaltă. Cu vaga impresie că Biserica copia mai mult lumea decât se întâmpla invers.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">În noul regim lucrurile nu par să se schimbe. Şi cum României îi trebuiau 20 de ani să se deprindă cu democraţia (dacă Brucan ar trăi ar observa că s-a înşelat, poate 40 de ani ar fi necesari),nici Biserica nu pare să fi învăţat lecţia de a se guverna după constituţia divină a Împărăţiei Cereşti, ci priveşte în continuare spre sceptrul puterii şi spre supuşii ei.</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>După ce reforma protestantă a rupt universalitatea Bisericii Catolice şi a ajuns ea însăşi stăpână pe anumite teritorii, protestanţii s-au dovedit în multe cazuri asemenea opresorilor lor catolici. Este cunoscută intransigenţa şi regimul aplicat de Luther şi Calvin celor ce la rândul lor aveau să devină eretici faţă de dogma protestantă. Mulţi anabaptişti au murit înecaţi ori arşi pe rug de Calvin sau de alţi protestanţi. „Să ne ferească Dumnezeu”, scria Pierre Bayle, cel mai aprig apărător al protestantismului, atunci când era târât de Jurieu în faţa magistraţilor din Amsterdam, şi dat afară din slujbă „să ne ferească Dumnezeu de inchiziţia protestantă; după cinci sau şase ani ar ajunge atât de groaznică, încât am tânji după cea romană…”.</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Au luptat pentru libertatea de a se închina aşa cum credeau ei că e mai bine, dar această libertate le aparţinea numai lor. Protestanţii n-au ştiu să se poarte faţă de cei ce la rândul lor deveneau „eretici”, altfel de cum s-au purtat catolicii cu ei când erau în aceiaşi situaţie. Copiau nu doar un model comportamental, ci o filozofie, un mod de viaţă. Catolicii erau singurul model pe care-l aveau la îndemână.</span></div><span lang="RO" style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;"> Suntem sclavii timpului în care trăim. Fie că vrem sau nu gândirea politică, filozofică şi societatea în mijlocul căreia existăm influenţează gândirea şi practica religioasă. Biserica predică Evanghelia şi caută să se dezvolte după aceiaşi paradigmă după care Statul îşi urmăreşte interesele politice. Investim în acelaşi fel şi în aceleaşi lucruri în care investeşte şi societatea. Suferim de aceleaşi metehne şi ne facem vinovaţi chiar şi de aceleaşi forme de corupţie. Discursul public s-a mutat în Biserică şi nu e diferit. Dacă cei care ne guvernează numai sunt respectaţi şi sunt înjuraţi la fiecare grevă, mai marii Bisericii şi-au pierdut şi ei respectul închinătorilor şi au parte de acelaşi tratament. Credibilitatea şi a unora şi a celorlalţi suferă la indigo. Nimeni numai întreabă: „Cum spune Scriptura că ar trebui să mă raportez faţă de această situaţie?”, ci aproape toată lumea se lasă manevrată de logica democraţiei de tip liberal şi a dreptului individual uitând că suntem o Biserică nu o Republică.</span>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-77315519800155379362010-10-22T11:53:00.003+03:002010-10-22T12:06:47.040+03:00Deşărtăciunea deşărtăciunilor<div align="center" class="MsoNormal"><span style="font-size: x-large;">Cea mai mare deşertăciune este să poţi strânge o comoară în cer şi să nu ajungi acolo să te bucuri de ea.</span><br />
<div align="right"><span style="font-size: large;">G.C. </span></div></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-48802650053463212872010-10-20T20:49:00.008+03:002010-11-13T08:00:51.893+02:00Sfinţi cu accesorii drăceşti<div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Da</span>c<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">ă vei întreba un adventist care este diferenţa între cultul lui şi celelalte, îţi va oferi, invariabil, aceiaşi gamă de răspunsuri. „În primul rând noi mergem sâmbăta la biserică, nu duminica ( mare diferenţă ), avem obiceiuri alimentare diferite (iarăşi cuvântul diferit)şi, de asemenea, morţii noştri nu se duc nici în purgatoriu nici nu levitează aiurea în spaţiul cosmic sau prin apropriere. Mai mult, spre deosebire de ceilalţi, datorită stilului nostru de viaţă, trăim în medie cu cinci până la şapte ani mai mult”. Dar, bineînţeles, lucrul acesta este vizibil numai în statistici, în realitate, murim şi noi la fel de repede ca şi ceilalţi şi suferim de aceleaşi boli.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Pe alocuri, pentru a evidenţia şi mai mult „linia de demarcaţie” dintre „noi” şi „lume” adoptăm nişte exigenţe alimentare şi</span>/<span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">sau vestimentare. Odată definit contrastul putem dormi liniştiţi; „noi” nu mai suntem ca „ei”, suntem diferiţi. Oare?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Ne-am obişnuit cu modul, uneori, dispreţuitor în care suntem priviţi şi am făcut din asta o virtute. Cu cât mai dispreţuiţi cu atât mai „sfinţi”, ne-am zis. Când oamenii se mai obişnuiesc cu noi e semn că pe undeva „linia de demarcaţie” s-a c-am şters. Aşa că, o trasăm din nou.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Nimic rău in asta dar, v-om fi noi vreodată diferiţi doar pentru că mergem la biserică într-o altă zi decât majoritatea şi pentru că nu mâncăm carne de porc? Pentru unii aspectele doctrinare în care cred şi care îi diferenţiază de ceilalţi sunt de ajuns, doar avem tot adevărul, nu?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Îl avem pe tot dar ne pasă de prea puţin. În Cartea Sfântă Hristos Însuşi spune: „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Vorbirea voastră să fie astfel: Da să fie Da şi Nu să fie Nu. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău</i>.” Atunci când promitem ceva după care ne răzgândim pentru că ieşim un pic mai bine, chiar dacă în dauna celuilalt, suntem cu ceva diferiţi de ceilalţi? Atâta timp cât relaţiile dintre noi sunt precum relaţiile dintre vecinii unei scări de bloc, suntem noi mai deosebiţi? Nu. Doar ciudaţi, iar în asta nu e nimic sfânt. Cu ce drept decidem că aceste cuvinte ale lui Hristos din Matei 5 sunt mai puţin importante decât cele din Exod 20, şi prin urmare pot fi trecute cu vederea fără prea multe mustrări de conştiinţă?</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Biserica nu are nevoie de oameni care să ţină Sabatul, biserica are nevoie de oameni care să-şi ţină cuvântul dat. Biserica nu are nevoie de femei cu batic şi bărbaţi vegetarieni, ci de oameni cărora să le pese de ceilalţi aşa cum i-a păsat şi Lui. Din păcate, sunt prea mulţi care mănâncă şi se îmbracă ca Hristos dar iubesc ca ...<span style="mso-spacerun: yes;">lumea. </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-9069236425266530422010-08-02T12:56:00.011+03:002010-11-13T08:01:30.494+02:00QUO VADIS UEAm descoperit aceste informaţii cu ceva timp în urmă. De atunci şi până acum nu am înţeles dacă au vreo semnificaţie ori dacă descoperă realităţi mai puţin cunoscute. Dacă cineva le găseşte vre-un sens să-mi spună şi mie. Până atunci luaţi-le ca pe nişte simple curiozităţi.<br />
<br />
<iframe frameborder="0" height="342" src="https://docs.google.com/present/embed?id=ddcmmd6c_53gnhhsqgn&interval=5&loop=true" width="410"></iframe>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-50928842981700984382010-07-29T12:12:00.004+03:002010-10-27T19:18:33.262+03:00De la Darwin la Hitler: scurtă istorie a unei ideologii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTYIfcMGbwgcDEjb1JGh96u09AHKACLv2gHGXoJMMjB5TW1aJmMFWdXpJueGOC8qi1SxUwbC2WrjkT-vsCbskpDXI3mBmi1XX_bUZ9ZX0it2VvJAPDxm3B8cXqPSxMpJcU7humGMHWWQM/s1600/6a00d834515c6d69e200e54f1805808833-640wi.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgTYIfcMGbwgcDEjb1JGh96u09AHKACLv2gHGXoJMMjB5TW1aJmMFWdXpJueGOC8qi1SxUwbC2WrjkT-vsCbskpDXI3mBmi1XX_bUZ9ZX0it2VvJAPDxm3B8cXqPSxMpJcU7humGMHWWQM/s200/6a00d834515c6d69e200e54f1805808833-640wi.jpg" width="143" /></a></div><br />
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">Anii 1750 – 1850 aduc Europei o creştere demografică fără precedent. În 1798, </span><b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Thomas Robert Malthus </span></b><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">publică un eseu unde autorul formulează o nouă lege a populaţiei: populaţia unei ţări se dezvoltă în timp în progresie geometrică (1, 2, 4, 8, 16), iar mijloacele de subzistenţă sporesc doar în progresie aritmetică (1, 2, 3, 4, 5) prin urmare mijloacele de subzistenţă vor deveni insuficiente unei populaţii care se dublează la fiecare 25 de ani. CANTITATEA devine centrul de interes al dezbaterilor legate de politicile demografice ale celei de-a doua jumătate a secolului XIX .</span></div><div class="MsoNormal"><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Industrializarea a luat pe nepregătite oraşele care au trebuit să facă faţă unui asalt al populaţiei venite de la ţară în căutarea unui loc de muncă la oraş. Acest proces de urbanizare grăbită a adus la suprafaţă diferite aspecte sociale nedorite: criminalitatea, alcoolismul, prostituţia, tuberculoza etc. Periferiile oraşelor, neigienizate, fără canalizare şi mai mult decât atât lipsite de grija autorităţilor se transformă în focare de maladii sociale şi fizice creând spectrul deteriorării rasei umane. Acestă stare de fapt determină un nou centru de interes al dezbaterilor legate de politicile demografice: CALITATEA populaţiei.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Strategiile de regenerare a societăţii au venit din partea unor domenii ale ştiinţei şi medicinei. Oamenii de ştiinţă şi medicii s-au văzut deodată pe ei înşişi drept gardieni ai viitorului cu misiunea de a aplica cunoştinţele lor pentru un viitor mai bun al omenirii. Aceştia au blamat bolile sociale şi au prescris remedii biologice pentru a opri transmiterea acestor defecte la generaţiile viitoare. Unii au suţinut ideia limitării sau chiar a sterilizării elementelor indezirabile din rândul claselor muncitoare care pun în pericol sănătatea naţiunii.</span></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="IT" style="mso-ansi-language: IT;">Aceia care se aflau în fruntea acestui gen de dezbateri se numesc EUGENIŞTI. Eugenismul a fost introdus ca o nouă disciplină în 1883 de <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Francis Galton</b> vărul lui <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Ch. Darwin</b> şi se erija ca o nouă ştiinţă capabilă să ducă la o îmbunătăţire a umanităţii. La conducerea Societăţii Engleze de educaţie eugenică F. Galton îl va avea ca succesor pe <b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Leonard Darwin</b>, fiul lui Ch. Darwin. Darwinismul susţine că în condiţiile unei populaţii tot mai numeroase inevitabil se declanşează o luptă ce oferă un stimul la adaptarea biolologică a fiinţei umane prin care unele </span><span lang="RO" style="mso-ansi-language: RO;">„modificări favorabile” sunt păstrate iar altele eliminate. Plecând de la această teorie, eugeniştii au susţinut că societatea nu trebuie să lase evoluţia la voia întâmplării, ci dimpotrivă, oamenii de ştiinţă trebuie să ajute guvernele să implementeze măsuri care să vizeze ameliorări biologice pentru oameni.</span></div><div class="MsoBodyText" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="color: black;">Eugenia a devenit astfel o faţetă a unui fenomen, curent de ideii, mult mai larg care tindea să influenţeze politicile sociale şi publice ale statelor, şi pe care cercetătorii l-au numit „DARWINISM SOCIAL”, acesta fiind un nou sistem de gândire şi reprezentare care s-a afirmat ca o consecinţă a ascendenţei evoluţionismului. Teoria darwinistă a evoluţiei şi selecţiei se afla în centrul darwinismului social, adepţii acestui curent susţinând că societatea este un organism dependent de legile naturale descoperite de Ch. Darwin. Limbajul „luptei pentru existenţă” a dominat scrierile multor adepţi ai darwinismului social referitoare la inevitabilitatea militarismului, imperialismului şi capitalismului. Ordinea socială era văzută ca una în care competiţia, rivalitatea şi războiul erau ceva natural. Unele argumente ale selecţiei din viziunea darwiniştilor sociali puteau fi uşor opuse reformelor sociale. Conform unor asemenea idei, programele de reformă pentru creşterea bunăstării erau nocive pentru rasă deoarece de ele beneficiau şi elementele declasate ale naţiunii şi astfel aceste programe se interferau în procesul selecţiei naturale.</span></div><div class="MsoBodyText" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="color: black;">Alimentat cu dovezi ştiinţifice, darwinismul social nu putea fi contestat şi a avut implicaţii politice serioase în dezvoltarea teoriei moderne a supremaţiei raselor. Aptitudinile oamenilor există în funcţie de rasă: „există varietăţi de oameni aşa cum există varietăţi de tauri sau de boi”. Politica rasistă a lui Hitler nu a fost o invenţie personală specifică nazismului, acesta se încadra în curentul de gândire ce caracteriza epoca sa, curent de gândire ce avea fundament ştiinţific şi un parcurs de câteva decade. Această gândire avea suporteri în întreaga lume. La începutul secolului XX<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>s-au înfiinţat societăţi eugenice în SUA, Japonia, Africa de Sud, Anglia, Franţa, Germania, Italia, Brazilia, Rusia, Ungaria, Mexic etc. Specificul regimului nazist a fost acela de a aplica măsuri radicale de „îmbunătăţire” biologică a societăţii. Precum Hitler gândeau mulţi, iar acesta era privit de exponenţii multor popoare ca un salvator al Germaniei şi un model de urmat. În 1938, celebra revistă americană Times îl nominaliza pe Hitler pentru titlul de „omul anului”.</span></div><div class="MsoBodyText" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="color: black;">Măsuri de îmbunătăţire a societăţii au fost luate în cele mai multe state ale lumii. Aceste au variat de la unele cu caracter pozitiv la măsuri negative precum sterilizarea, eutanasierea sau controlul şi planificarea căsătoriilor. Darwinismul social nu a fost elaborat de o ideologie politică de dreapta. Specialiştii au recunoscut că aceştia puteau fi liberali, feminişti, socialişti tot aşa de bine cum puteau fi reacţionari, rasişti sau fascişti.</span></div><div class="MsoBodyText" style="text-indent: 36.0pt;"><span lang="RO" style="color: black;">Prin mariajul dintre ştiinţă şi stat, politicienii din toată Europa au împărtăşit credinţa că statul trebuie să intervină în viaţa privată a cetăţenilor pentru a opera schimbările biologice şi sociale dorite.</span></div><div class="MsoBodyText"><br />
Notă: <span lang="RO" style="color: black;">Pentru o istorie a eugeniei din România şi a principalului exponent ala cesteia, Iuliu Moldovan, vezi Maria Bucur. <i style="mso-bidi-font-style: normal;">Eugenie şi modernizare în România interbelică</i>, Polirom, 2005.</span><br />
<span lang="RO" style="color: black;"> <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span><br />
<span lang="RO" style="color: black;"><span style="mso-spacerun: yes;">P.S. Ştiu, voi fi acuzat de adepţii "gândirii libere" că fac o confuzie punându-i pe Darwin şi Hitler la un loc. Nu, nu-l acuz pe Darwin de crimele lui Hitler ci urmăresc parcursul istoric al unei ideii şi impactul (neintenţionat) acesteia. Informaţiile sunt adunate din lucrările unor istorici şi din cursurile de antropologie ale universităţii Babes Bolyai. </span></span><br />
<span lang="RO" style="color: black;"><span style="mso-spacerun: yes;">O carte interesanta: <i>Cum ideile lui Darwin au schimbat politica</i> de Dennis Sewell - recenzia în cotodianul britanic <a href="http://entertainment.timesonline.co.uk/tol/arts_and_entertainment/books/non-fiction/article6902581.ece">The Times </a></span></span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-66100429197056944952010-07-28T19:14:00.004+03:002010-10-19T22:48:47.075+03:00Sacru si Profan - Foto<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSYBTTFAp3aazVEfplbLdskThIGD3_KeW6qGtc3ceKcYDsiGacODsCl5QIDTkw-i6WPN4GokBoqQObJ3OZ6ipomzFtoclVEFb2oadA3gHZ0r5uPLp8OdTHPTnyJBJlw1JqIR2gYQfz7D4/s1600/sacru-si-profan2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhSYBTTFAp3aazVEfplbLdskThIGD3_KeW6qGtc3ceKcYDsiGacODsCl5QIDTkw-i6WPN4GokBoqQObJ3OZ6ipomzFtoclVEFb2oadA3gHZ0r5uPLp8OdTHPTnyJBJlw1JqIR2gYQfz7D4/s400/sacru-si-profan2.jpg" width="400" /></a></div><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div align="left" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="left" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="left" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyToWgA_s_R2D61KKhtWiBy3TbLEdO8tGIdEE_s7xmexOq18wFl2cFG7YPOzk5lK7tNZOFdRiMZ93fVkCDSCbJZmz9jjxfsrVkNafU7xqkZ0DmMb5wDuT5kZZjRDiHVX3TJmZxw_ChfIU/s1600/sacru-si-profan.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"> <img border="0" height="276" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyToWgA_s_R2D61KKhtWiBy3TbLEdO8tGIdEE_s7xmexOq18wFl2cFG7YPOzk5lK7tNZOFdRiMZ93fVkCDSCbJZmz9jjxfsrVkNafU7xqkZ0DmMb5wDuT5kZZjRDiHVX3TJmZxw_ChfIU/s400/sacru-si-profan.jpg" width="400" /> </a></div><div align="left" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: large;">Bazilica Sacré-Cœur, Paris </span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-51094069724724336022010-07-19T12:08:00.003+03:002010-10-19T22:49:30.505+03:00Pe acoperişul lumii - Foto<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj78GKCrN-d6M34syrlazKJdGRYuYDDbKox4ZilY8gCLgNyf4f9VSvCoZBY3PeC3ULDrDZZj80j2Oson42CIgphAdQKbwMgDDWRSEIGEmSFhKQET3DjPhvOYh3tJkqq8CQnusgyPl1J4n4/s1600/Pe-acoperisul-lumii2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj78GKCrN-d6M34syrlazKJdGRYuYDDbKox4ZilY8gCLgNyf4f9VSvCoZBY3PeC3ULDrDZZj80j2Oson42CIgphAdQKbwMgDDWRSEIGEmSFhKQET3DjPhvOYh3tJkqq8CQnusgyPl1J4n4/s400/Pe-acoperisul-lumii2.jpg" width="400" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2RBoXGu2tEGPxS0zXDl7R1qTh1nB9eiJMkTUkP3Y9t1IJOB2i8FqRMRX4FUAY-u2-o9SX-blAR6VVPoQ0NchfWpwQOCwAqvdxfXLrmzwbFIFQ5-5GuXnw7XLakR7iw7y8QF_Ps4VE9N4/s1600/apus2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2RBoXGu2tEGPxS0zXDl7R1qTh1nB9eiJMkTUkP3Y9t1IJOB2i8FqRMRX4FUAY-u2-o9SX-blAR6VVPoQ0NchfWpwQOCwAqvdxfXLrmzwbFIFQ5-5GuXnw7XLakR7iw7y8QF_Ps4VE9N4/s400/apus2.jpg" width="400" /></a></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-59871299446808385922010-06-29T18:20:00.001+03:002010-10-19T21:57:31.360+03:00Despre oameni şi proiecte După părerea mea, şi cred că nu mă înşel, Biserica este chemată să slujească OAMENII. Dar Biserica suntem noi, aşa că problema ne priveşte în mod particular şi colectiv. Pentru aspectul particular, slujirea ar putea să nu ridice prea multe probleme şi să nu ceară nici prea multe aspecte birocratice, organizatorice sau instituţionale. Tot ce trebuie este dragostea faţă de aproape, şi mânat de respectarea poruncii divine, credinciosul va găsi întotdeauna bucurie să răspundă nevoilor celui de lângă el. <br />
<div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;">În ceea ce priveşte aspectul colectiv al slujirii, lucrurile nu rămân la fel de simple. De multe ori mulţimea dă naştere la individualism şi singurătate. În mulţime oamenii învaţă să plaseze responsabilităţile pe cei de lângă ei şi astfel nimeni să nu facă nimic. De aceea, mulţimea trebuie organizată, este nevoie de un plan de slujire şi concretizarea lui în ceea ce noi numim PROIECT.</div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;">Odată ce s-a născut ideea de PROIECT au început să se nască şi PROIECTELE. Personajele cele mai importante devin cele ce pun pe picioare un PROIECT iar ceilalţi sunt chemaţi să contribuie la reuşita PROIECTULUI. Avem PROIECTE de evanghelizare, de lucru cu copii, de plantare de biserici, de reabilitare a celor căzuţi de la credinţă, sociale, educative, de sănătate, de imagine etc. PROIECTUL necesită investiţii logistice şi investim oricât pentru că de reuşita şi succesul lui depinde bucuria şi satisfacţia noastră. Dacă PROIECTUL<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a reuşit noi putem fi fericiţi.</div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;">Astfel, în planurile de lucru, rapoartele de activitate, întâlnirile organizatorice şi în viaţa Bisericii PROIECTUL joacă un rol dominant. Nu ne mai putem imagina misiunea fără PROIECT. Se cer PROIECTE. Ele sunt singurele ce ne pot dovedi că avem viaţă, că nu suntem morţi. Activitatea concretizată în PROIECTE ne mai asigură că Duhul nu ne-a părăsit. Spiritualitatea unei biserici se poate măsura de acum foarte uşor după numărul de PROIECTE aflate pe hârtie raportat la numărul de PROIECTE finalizate. PROIECTUL devine raţiunea de a exista. El e opiul ce ne hrăneşte iluzia că stăm bine, că îndeplinim mandatul divin.</div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%; text-indent: 35.4pt;">PROIECTUL nu este nici de departe ceva negativ. Sunt adeptul lucrurilor organizate şi bine gândite. E greu să pleci la drum fără un plan. Nu că nu s-ar putea sau ar fi imposibil şi fără, dar, proiectând totul cu grijă, în prealabil, te asiguri că nu vei rămâne în drum – <i style="mso-bidi-font-style: normal;">„</i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="mso-bidi-language: HE;">Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?”</span></i><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>(Luca 14:28).</div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Într-o lume dominată de măsuri legislative şi PROIECTE uităm pentru ce sunt toate acestea. PROIECTUL nu mai este un <i style="mso-bidi-font-style: normal;">mijloc</i> prin care ajungem să-i slujim pe OAMENI, ci obiectivul final, scopul propus, capătul de drum. OAMENII devin doar elementele necesare pentru ca PROIECTUL să fie un succes. Participarea fiind oglinda succesului. În felul acesta OAMENII sunt făcuţi pentru PROIECT şi nu PROIECTUL<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>pentru OAMENI.</div><div class="MsoNormal" style="line-height: 150%;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Împrumutând retorica clasei politice am făcut din PROIECT raţiunea de a exista. Am ridicat monumentale creaţii cu care ne mândrim şi lucrăm la ele ca nimeni să nu le întreacă. Le aşezăm în mijloc ca toată lumea să vadă ce-am făcut noi. Dar prin praful şantierului se mai pot zări ei, OAMENII, care aşteaptă un nou PROIECT. </div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-1001606277775338652010-04-30T13:11:00.008+03:002010-10-22T12:05:18.649+03:00Înjurăturile la ei şi la noi - Nu-i aşa c-avem imaginaţie?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbn0Kiln4notq2bWmGoVJLaBX6uIlxjbhd0yOEAeePor0Fyzzyt4vXCYS2mCAmSamekyvHyLTcLMniLgCTnkHiXwy3FzYi8oCWcvIS_2uP3ty6IJ5osLb-NRwC9_z44j0JNaQSb9sm8zo/s1600/Pg-02-bigotgate-mai_362386s.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="216" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbn0Kiln4notq2bWmGoVJLaBX6uIlxjbhd0yOEAeePor0Fyzzyt4vXCYS2mCAmSamekyvHyLTcLMniLgCTnkHiXwy3FzYi8oCWcvIS_2uP3ty6IJ5osLb-NRwC9_z44j0JNaQSb9sm8zo/s320/Pg-02-bigotgate-mai_362386s.jpg" width="320" /></a></div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;"><br />
</div><div class="MsoNormal" style="text-indent: 35.4pt;">Zilele acestea, a ţinut loc de prima pagină <span style="background-color: #ffd966;"><span style="color: #999999;"><a href="http://www.timesonline.co.uk/tol/news/politics/article7111086.ece">(Times)</a> </span></span>în Marea Britanie, o gafă făcută de cel mai important om în stat. Aflat în campanie electorală înaintea alegerilor din 6 mai, Gordon Brown este abordat de o pensionară de 65 de ani care deşi s-a declarat laburistă l-a pus în dificultate pe premier cu câteva întrebări incomode. După cinci minute, discuţia se termină amiabil. Brown pleacă spunându-i femeii că i-a părut bine de cunoştinţă după care mai adaugă un zâmbet şi un salut cu mâna. Urcat în maşină, şi crezându-se la adăpost faţă de reporteri şi alegători, liderul politic îşi ia libertatea să tragă câteva concluzii neştiind că microfonul de la cravată este încă deschis; „A fost un dezastru ... nu ar fi trebuit să mă întâlnesc cu acea femeie ... ridicol ... o femeie fanatică”.</div><div class="MsoNormal"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Acum încerc să-mi imaginez cum ar fi reacţionat un politician român dacă ar fi fost pus într-o situaţie similară. Care ar fi fost cuvintele spuse „la adăpost” în urma unui incident similar. Dar, ce vorbesc eu de imaginaţie. Ce? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Crezi că îţi trebuie imaginaţie pentru aşa ceva? Să-i ascultăm în persoană: Băsescu: „ţigancă împuţită”, Geoană: „nemernicii dracului”, Boc: „derbedeul dracului”. Şi asta fără să mă cobor la gura unor politicieni ca Vadim sau Becali (sunt europarlamentari, nu?) la ei putem vorbi despre o impresionantă enciclopedie a injurăturilor. De fapt, ei au brevetat „cuvinte de duh” care au intrat în uzul curent al populaţiei. Pe lângă limbajul aleşilor noştri, Brown a fost un gentleman.</div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/1alL4SCU1fM&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/1alL4SCU1fM&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object></div><div class="MsoNormal"><br />
</div><div class="MsoNormal"><object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/vmySTl_--10&hl=en_US&fs=1&"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/vmySTl_--10&hl=en_US&fs=1&" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object> </div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-22301218217394481722010-04-27T14:58:00.003+03:002010-10-22T12:05:41.688+03:00Ştiinţă şi (sau) politică<div align="justify"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="separator" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="" style="clear: both; text-align: center;"></div><div align="justify" class="MsoNormal">La modă, de ceva vreme încoace, este tandemul ştiinţă şi religie. Fie că s-au excomunicat reciproc ori au fost puse una în slujba celeilalte, cele două ştiinţe, împreună luate, au dat naştere multor dezbateri pătimaşe. S-au scris cărţi, s-au ţinut cursuri, s-au organizat colocvii, s-au creat prietenii dar s-au născut şi animozităţi, şi toate acesta pentru a stabili o relaţie între „Biserică şi Academie”, ştiinţa fiind noua gândire filozofică a modernităţii.</div><div align="justify" class="MsoNormal">Uneori, pentru a fi acceptată, religia şi-a însuşit instrumentele şi prerogativele ştiinţei. La rândul ei, ştiinţa, pentru a avea câştig de cauză, s-a lăsat condusă de principii „raţionale” la fel de abstracte şi transcendente în raport cu realitatea asemenea principiilor religioase cărora doreau să le ia locul. Astfel, am avut parte de explicaţii ştiinţifice cu caracter mistic şi de pretenţii religioase cu caracter ştiinţific.</div><div align="justify" class="MsoNormal"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Zilele acestea am descoperit un alt conflict, de data aceasta între ştiinţă şi politică. Un conflict ce a depăşit graniţele ideologiei şi al argumentelor ajungându-se până la atacuri la persoană. Ştiinţele istorice, căci despre ele este vorba, au fost întotdeauna un instrument de propagandă politică. La nivelul claselor generale şi liceu, istoria are un caracter mitologic fiind folosită ca mijloc de coeziune naţională (ce ne-am face fără figurile emblematice ale lui Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare, curajul dacilor şi simţul practic al romanilor pe care, bineînţeles, noi le-am moştenit). Dar, deşi acest lucru este cunoscut şi considerat necesar, lumea academică a avut libertatea să discute şi să scrie istoria aşa cum au descoperit-o şi înţeles-o din sursele cercetate. Cel puţin, aşa am crezut până acum.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9HD6k4P3_og9MRELXEUxAENYO0vguYqS5L8M2S4mSCBW_L3mXb3Ekq7sRPqf5kwTDOsQYmnGcP4RAgLQFIpKYcRD5FS6CXmmHit6YwtS9qdznCn7_HiuT49Gz_DhDEWPwVHib01UCS9k/s1600/6a00d834529d0c69e200e553c5d4828834-800wi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9HD6k4P3_og9MRELXEUxAENYO0vguYqS5L8M2S4mSCBW_L3mXb3Ekq7sRPqf5kwTDOsQYmnGcP4RAgLQFIpKYcRD5FS6CXmmHit6YwtS9qdznCn7_HiuT49Gz_DhDEWPwVHib01UCS9k/s400/6a00d834529d0c69e200e553c5d4828834-800wi.jpg" width="400" /></a></div><div align="center" class="MsoNormal"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Sylvain Gouguenheim, profesor de istorie medievală la École Normale Supérieure din Lyon</div><div align="justify" class="MsoNormal"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span><br />
În primăvara anului 2008, Sylvain Gouguenheim, profesor de istorie medievală la École Normale Supérieure din Lyon, a publicat volumul „Aristote au Mont Saint-Michel”. Autorul tratează un fragment esenţial din istoria spiritualităţii europene şi pune problema dacă Europa datorează atât de mult islamului şi lumii arabe pentru evoluţia sa spirituală aşa cum susţin şi scriu un număr mare de istorici şi intelectuali. Teza oficială este aceea că europenii datorează cunoaşterea ei islamului. Graţie arabilor, cunoaşterea grecească a tranzitat din lumea abasidă până în Europa. Cu alte cuvinte, traducerile din greacă în arabă ar fi ajuns în Europa şi ar fi fost pe urmă traduse în latină. Fenomenul este incontestabil şi real, dar ceea ce reproşează profesorul este faptul că acest fenomen comportă o dimensiune asupra căreia nu se insistă deloc. Traducerile din greacă în arabă au fost realizate de sirieni creştini arabizaţi sau de către arabi creştini. Cultura greacă a ajuns în Europa graţie unor arabi sau unor vorbitori de limbă arabă care nu erau musulmani. Pe de altă parte, este adevărat că în sânul civilizaţiei musulmane au existat oameni interesaţi de cultura grecească: binecunoscuţii Avicenne, Averroes, Al Farabi. Dar, oricât de străluciţi ar fi fost ei, nu au reuşit niciodată să influenţeze societatea lor. Modul lor de gândire era prea elitist, considerau că filozofia nu trebuia să fie abordată decât de elite. Prin urmare, profesorul considera că Europa s-a dezvoltat foarte mult de una singură sau prin contactul cu Bizanţul.</div><div align="justify" class="MsoNormal"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Mergând împotriva curentului s-a dezlănţuit furtuna. Gouguenheim nu a crezut niciodată că se va întâmpla ceea ce avea să urmeze. La scurt timp după publicarea cărţii a apărut o serie de atacuri din partea colegilor de breaslă şi din partea presei. Ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un subiect de dezbatere s-a transformat într-un atac la persoană. Preofesorul Gouguenheim a fost exclus din laboratorul de cercetare al Şcolii Normale Superioare din Lyon , pierzând în felul acesta, dreptul de a mai coordona teze de doctorat. Adversarii săi au semnat trei petiţii împotriva autorului, acesta fiind declarat islamofob şi rasist. Una dintre petiţii a fost publicată de cotidianul Libération şi semnată de 56 de cercetători, iar alte două petiţii semnate de peste două sute de studenţi şi angajaţi ai Şcolii Normale Superioare din Lyon, solicitând o anchetă amănunţită a autorului. Acuzaţiile ce i se aduceau erau contradictorii. I s-a reproşat, pe de-o parte, că tot ceea ce a scris era cunoscut şi că volumul nu aduce nimic nou, iar pe de-alaltă parte, s-a spus că informaţiile din carte sunt false. Din meniu nu au lipsit nici ameninţările scrise.</div><div align="justify" class="MsoNormal"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>În Franţa există un discurs oficial prin care se recunoaşte că lume europeană are o datorie faţă de lumea musulmană, şi asta pentru a stabili relaţii pacifiste între cele două culturi. Există o teamă că cea mai mică critică a lumii islamice medievale ar da naştere unui conflict între civilizaţiile contemporane. Problema ştiinţifică a fost transformată într-o ideologie din raţiuni politice. Cei care se împotrivesc curentului sunt trataţi drept fascişti sau rasişti. Chiar Uniunea Europeană „a sugerat” ca manualele şcolare să redea o relatare favorabilă a implicării islamului în moştenirea europeană.</div><div align="justify"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 12pt;"><span style="mso-tab-count: 1;"> </span>Acum mă întreb câte din „adevărurile ştiinţifice” nu au fost alterate de moda politică a timpului? <span style="mso-spacerun: yes;"> </span></span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-35730987656254017492010-04-26T18:11:00.010+03:002010-10-22T12:05:58.875+03:00Despre prostie şi fericireZilele aceste mi-am luat timp să citesc cateva postări de pe blogul proaspăt descoperit al unui prieten (<a href="http://proatitudine.ro/">aici</a>). Articolele "contestă non-valorile şi nepăsarea" şi înfierează cangrenarea societăţii româneşti. Dacă trăieşti în această societate şi înţelegi cât de cât ce se întâmplă în jurul tău este greu să nu încerci sentimente de indignare. Citindu-le am realizat (încă odată) că pentru a fi fericit trebuie să fii prost, să nu înţelegi, să nu vezi, să nu auzi.Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-1875468935444147272010-03-25T18:20:00.004+02:002010-07-08T22:25:04.428+03:00Paradoxul singurătăţii<object height="385" width="480"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/BjwZ_9n4DVE&hl=en_US&fs=1"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/BjwZ_9n4DVE&hl=en_US&fs=1" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object><br />
<br />
Ce mi se pare interesant la acest clip este faptul ca în timp ce imaginile ni-l înfăţişează pe Freddy Mercury înconjurat de mulţimi de oameni ce-l aclamă şi-l sărbătoresc el cântă acelaşi refren: "Singur, atât de singur". Asta mi-a amintit de cuvintele unui fost profesor: "<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 13pt;">Singurătatea n-o căuta în pădure, ci caut-o printre oameni ca să-ţi dai seama cât de neînsemnat eşti". </span></b><span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 13pt;">Iacob Coman</span>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-40384552356358830212010-02-18T11:22:00.002+02:002010-10-19T21:58:26.847+03:00Despre sfinţi<div align="center"><span style="font-size: large;">Un păcătos se mai poate pocăi, </span></div><div align="center"><span style="font-size: large;">dar un sfânt niciodată. </span><span style="font-size: large;"> </span></div><div align="center"><span style="font-size: large;"> </span></div><div align="center"><span style="font-size: large;"> G.C.</span></div>Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3357282387810990454.post-1317579832393503582010-01-13T14:36:00.002+02:002010-10-19T21:59:01.261+03:00A 11 – a poruncă sau contabilitatea faptelor buneAstăzi, nimic numai poate fi cunoscut dacă nu este exprimat în cifre. Viaţa şi-a pierdut metaforele, culoarea, gustul fie el amar sau dulce. Totul se reduce la cifre. Dacă întrebi, ţi se răspunde în cifre. Dacă eşti curios, ţi se dau cifre. Dacă vrei să ştii ce va fi mâine, vei obţine tot cifre. Cunoaştem lumea de azi sau pe cea de mâine prin intermediul cifrelor. Suntem dependenţi şi nu ne putem imagina viaţa fără ele. 1, 01 % deprecierea leului; 145 mld. euro PIB –ul României; 5% rata şomajului; 0,4% rata inflaţiei; 427 numărul de îmbolnăviri de A/H1N1, 3,80 preţul motorinei la pompă, 3 GHz frecvenţa procesorului de la laptop, 1900 cmc capacitatea motorului de la maşina personală, 139 de km distanţa până la iubită etc.<br />
Să fie de vină misticul ce a fost atribuit numerelor încă din cele mai vechi timpuri? Cunoaştem toţi rolul cifrei 3; trei zile şi trei nopţi, trei zmei, trei fii din oricare basm, cele trei ţigănci ale lui Eliade, teama de 666 sau ghinionul adus de 13. Sau nu e decât dorinţa omului de a se simţi stăpân pe situaţie, cifra oferindu-i iluzia că are totul sub control dacă cunoaşte exact, cu virgulă chiar, fiecare aspect al vieţii? Pentru noi, atât de obişnuiţi cu ele, nimic nu mai are dimensiune sau contur dacă nu există şi o cifră prin preajmă. <br />
Oricum ar fi, cifrele au intrat în sfere de activitate asupra cărora nu au nici un pic de competenţă. Cum ai putea să exprimi bunătatea, dragostea, altruismul, devotamentul în cifre? Pentru omul modern până şi valorile sufleteşti au caracter digital şi implicit o valoare numerică. Aşa se face că spiritualitatea unui om poate fi oglindită de o pagină Excel. Suntem conştiincioşi şi notăm atent, uneori pentru că aşa ni se cere, Nr. de vizite misionare, Nr. de publicaţii împărţite, Nr. de acţiuni sociale, Nr. de înscrieri la Sola Scriptura, Nr. de lecturi biblice făcute, Nr. de zile pe săptămână de studiu biblic, Nr. de zile pe săptămână de studiu al unei cărţi din S.P., Nr. de zile pe săptămână de studiu a studiilor biblice, Nr. de zile pe săptămână de studiu a devoţionalului (şi ar mai fi câteva Nr.).<br />
Numerele au ajuns să ne fascineze. Contabilizăm faptele bune şi apreciem numărul, cantitatea şi nu calitatea. Pe nimeni nu mai interesează „cum”, „ce fel”, „ce valoare” atâta timp cât cifra este mare. Suntem puternic atraşi de „câte”, „câţi”, „de câte ori” uitând că o faptă bună evaluată cantitativ nu mai poate fi apreciată şi calitativ. Când substanţa scade, se înmulţesc formele. Numărul compensează lipsa de conţinut.<br />
La un moment dat un tânăr a venit la Hristos întrebând ce să facă ca să fie mântuit. Toate cele zece porunci ce se cereau păzite, pentru el nu ridicau nici-o problemă. Vroia mai mult, încă o poruncă, simţea că poate. Probabil a 11-a poruncă. Credea că dacă va face mai mult decât păzirea a numai zece porunci, atunci nevoia îi va fi împlinită. Însă problema lui nu era a 11-a poruncă ci tot cele zece. Iar cele zece, de fapt, nu sunt zece, ci numai una: „să iubeşti”.<br />
În Scriptură cifrele nu au valoare numerică şi nu transmit cantitatea, ci au valoare simbolică. Cei 144.000 din apocalipsa nu sunt 144.000 ci reprezintă numărul deplin al sfinţilor mântuiţi. În cer o zi e ca o mie de ani şi o mie de ani e ca o zi. Nu contează „cât” ci „cum”.Gorbanescu Claudiuhttp://www.blogger.com/profile/14354200617987698954noreply@blogger.com0