Anii 1750 – 1850 aduc Europei o creştere demografică fără precedent. În 1798, Thomas Robert Malthus publică un eseu unde autorul formulează o nouă lege a populaţiei: populaţia unei ţări se dezvoltă în timp în progresie geometrică (1, 2, 4, 8, 16), iar mijloacele de subzistenţă sporesc doar în progresie aritmetică (1, 2, 3, 4, 5) prin urmare mijloacele de subzistenţă vor deveni insuficiente unei populaţii care se dublează la fiecare 25 de ani. CANTITATEA devine centrul de interes al dezbaterilor legate de politicile demografice ale celei de-a doua jumătate a secolului XIX .
Industrializarea a luat pe nepregătite oraşele care au trebuit să facă faţă unui asalt al populaţiei venite de la ţară în căutarea unui loc de muncă la oraş. Acest proces de urbanizare grăbită a adus la suprafaţă diferite aspecte sociale nedorite: criminalitatea, alcoolismul, prostituţia, tuberculoza etc. Periferiile oraşelor, neigienizate, fără canalizare şi mai mult decât atât lipsite de grija autorităţilor se transformă în focare de maladii sociale şi fizice creând spectrul deteriorării rasei umane. Acestă stare de fapt determină un nou centru de interes al dezbaterilor legate de politicile demografice: CALITATEA populaţiei.
Strategiile de regenerare a societăţii au venit din partea unor domenii ale ştiinţei şi medicinei. Oamenii de ştiinţă şi medicii s-au văzut deodată pe ei înşişi drept gardieni ai viitorului cu misiunea de a aplica cunoştinţele lor pentru un viitor mai bun al omenirii. Aceştia au blamat bolile sociale şi au prescris remedii biologice pentru a opri transmiterea acestor defecte la generaţiile viitoare. Unii au suţinut ideia limitării sau chiar a sterilizării elementelor indezirabile din rândul claselor muncitoare care pun în pericol sănătatea naţiunii.
Aceia care se aflau în fruntea acestui gen de dezbateri se numesc EUGENIŞTI. Eugenismul a fost introdus ca o nouă disciplină în 1883 de Francis Galton vărul lui Ch. Darwin şi se erija ca o nouă ştiinţă capabilă să ducă la o îmbunătăţire a umanităţii. La conducerea Societăţii Engleze de educaţie eugenică F. Galton îl va avea ca succesor pe Leonard Darwin, fiul lui Ch. Darwin. Darwinismul susţine că în condiţiile unei populaţii tot mai numeroase inevitabil se declanşează o luptă ce oferă un stimul la adaptarea biolologică a fiinţei umane prin care unele „modificări favorabile” sunt păstrate iar altele eliminate. Plecând de la această teorie, eugeniştii au susţinut că societatea nu trebuie să lase evoluţia la voia întâmplării, ci dimpotrivă, oamenii de ştiinţă trebuie să ajute guvernele să implementeze măsuri care să vizeze ameliorări biologice pentru oameni.
Eugenia a devenit astfel o faţetă a unui fenomen, curent de ideii, mult mai larg care tindea să influenţeze politicile sociale şi publice ale statelor, şi pe care cercetătorii l-au numit „DARWINISM SOCIAL”, acesta fiind un nou sistem de gândire şi reprezentare care s-a afirmat ca o consecinţă a ascendenţei evoluţionismului. Teoria darwinistă a evoluţiei şi selecţiei se afla în centrul darwinismului social, adepţii acestui curent susţinând că societatea este un organism dependent de legile naturale descoperite de Ch. Darwin. Limbajul „luptei pentru existenţă” a dominat scrierile multor adepţi ai darwinismului social referitoare la inevitabilitatea militarismului, imperialismului şi capitalismului. Ordinea socială era văzută ca una în care competiţia, rivalitatea şi războiul erau ceva natural. Unele argumente ale selecţiei din viziunea darwiniştilor sociali puteau fi uşor opuse reformelor sociale. Conform unor asemenea idei, programele de reformă pentru creşterea bunăstării erau nocive pentru rasă deoarece de ele beneficiau şi elementele declasate ale naţiunii şi astfel aceste programe se interferau în procesul selecţiei naturale.
Alimentat cu dovezi ştiinţifice, darwinismul social nu putea fi contestat şi a avut implicaţii politice serioase în dezvoltarea teoriei moderne a supremaţiei raselor. Aptitudinile oamenilor există în funcţie de rasă: „există varietăţi de oameni aşa cum există varietăţi de tauri sau de boi”. Politica rasistă a lui Hitler nu a fost o invenţie personală specifică nazismului, acesta se încadra în curentul de gândire ce caracteriza epoca sa, curent de gândire ce avea fundament ştiinţific şi un parcurs de câteva decade. Această gândire avea suporteri în întreaga lume. La începutul secolului XX s-au înfiinţat societăţi eugenice în SUA, Japonia, Africa de Sud, Anglia, Franţa, Germania, Italia, Brazilia, Rusia, Ungaria, Mexic etc. Specificul regimului nazist a fost acela de a aplica măsuri radicale de „îmbunătăţire” biologică a societăţii. Precum Hitler gândeau mulţi, iar acesta era privit de exponenţii multor popoare ca un salvator al Germaniei şi un model de urmat. În 1938, celebra revistă americană Times îl nominaliza pe Hitler pentru titlul de „omul anului”.
Măsuri de îmbunătăţire a societăţii au fost luate în cele mai multe state ale lumii. Aceste au variat de la unele cu caracter pozitiv la măsuri negative precum sterilizarea, eutanasierea sau controlul şi planificarea căsătoriilor. Darwinismul social nu a fost elaborat de o ideologie politică de dreapta. Specialiştii au recunoscut că aceştia puteau fi liberali, feminişti, socialişti tot aşa de bine cum puteau fi reacţionari, rasişti sau fascişti.
Prin mariajul dintre ştiinţă şi stat, politicienii din toată Europa au împărtăşit credinţa că statul trebuie să intervină în viaţa privată a cetăţenilor pentru a opera schimbările biologice şi sociale dorite.
Notă: Pentru o istorie a eugeniei din România şi a principalului exponent ala cesteia, Iuliu Moldovan, vezi Maria Bucur. Eugenie şi modernizare în România interbelică, Polirom, 2005.
P.S. Ştiu, voi fi acuzat de adepţii "gândirii libere" că fac o confuzie punându-i pe Darwin şi Hitler la un loc. Nu, nu-l acuz pe Darwin de crimele lui Hitler ci urmăresc parcursul istoric al unei ideii şi impactul (neintenţionat) acesteia. Informaţiile sunt adunate din lucrările unor istorici şi din cursurile de antropologie ale universităţii Babes Bolyai.
O carte interesanta: Cum ideile lui Darwin au schimbat politica de Dennis Sewell - recenzia în cotodianul britanic The Times
