Deşărtăciunea deşărtăciunilor

Cea mai mare deşertăciune este să poţi strânge o comoară în cer şi să nu ajungi acolo să te bucuri de ea.

G.C. 

Sfinţi cu accesorii drăceşti

Dacă vei întreba un adventist care este diferenţa între cultul lui şi celelalte, îţi va oferi, invariabil, aceiaşi gamă de răspunsuri. „În primul rând noi mergem sâmbăta la biserică, nu duminica ( mare diferenţă ), avem obiceiuri alimentare diferite (iarăşi cuvântul diferit)şi, de asemenea, morţii noştri nu se duc nici în purgatoriu nici nu levitează aiurea în spaţiul cosmic sau prin apropriere. Mai mult, spre deosebire de ceilalţi, datorită stilului nostru de viaţă, trăim în medie cu cinci până la şapte ani mai mult”. Dar, bineînţeles, lucrul acesta este vizibil numai în statistici, în realitate, murim şi noi la fel de repede ca şi ceilalţi şi suferim de aceleaşi boli.

Pe alocuri, pentru a evidenţia şi mai mult „linia de demarcaţie” dintre „noi” şi „lume” adoptăm nişte exigenţe alimentare şi/sau vestimentare. Odată definit contrastul putem dormi liniştiţi; „noi” nu mai suntem ca „ei”, suntem diferiţi. Oare?

Ne-am obişnuit cu modul, uneori, dispreţuitor în care suntem priviţi şi am făcut din asta o virtute. Cu cât mai dispreţuiţi cu atât mai „sfinţi”, ne-am zis. Când oamenii se mai obişnuiesc cu noi e semn că pe undeva „linia de demarcaţie” s-a c-am şters. Aşa că, o trasăm din nou.

Nimic rău in asta dar, v-om fi noi vreodată diferiţi doar pentru că mergem la biserică într-o altă zi decât majoritatea şi pentru că nu mâncăm carne de porc? Pentru unii aspectele doctrinare în care cred şi care îi diferenţiază de ceilalţi sunt de ajuns, doar avem tot adevărul, nu?

Îl avem pe tot dar ne pasă de prea puţin. În Cartea Sfântă Hristos Însuşi spune: „Vorbirea voastră să fie astfel: Da să fie Da şi Nu să fie Nu. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.” Atunci când promitem ceva după care ne răzgândim pentru că ieşim un pic mai bine, chiar dacă în dauna celuilalt, suntem cu ceva diferiţi de ceilalţi? Atâta timp cât relaţiile dintre noi sunt precum relaţiile dintre vecinii unei scări de bloc, suntem noi mai deosebiţi? Nu. Doar ciudaţi, iar în asta nu e nimic sfânt. Cu ce drept decidem că aceste cuvinte ale lui Hristos din Matei 5 sunt mai puţin importante decât cele din Exod 20, şi prin urmare pot fi trecute cu vederea fără prea multe mustrări de conştiinţă?

Biserica nu are nevoie de oameni care să ţină Sabatul, biserica are nevoie de oameni care să-şi ţină cuvântul dat. Biserica nu are nevoie de femei cu batic şi bărbaţi vegetarieni, ci de oameni cărora să le pese de ceilalţi aşa cum i-a păsat şi Lui. Din păcate, sunt prea mulţi care mănâncă şi se îmbracă ca Hristos dar iubesc ca ...lumea.