Recomandați-mi o carte

Recomandați-mi o carte religioasă, vă rog. Veți fi surprinși să descoperiți (sau poate nu) că ceea ce-mi veți propune spre citire provine de la una din editurile evanghelice.

Constat cu tristețe că nu prea mai ai ce citi de la Editura Viață și Sănătate. Majoritatea publicațiilor nu-ți solicită prea mult gândirea și sunt potrivite, mai degrabă, pentru a fi citite în gară ori dimineața în tramvai, în drum spre serviciu, sau în timp ce aștepți să se încălzeazscă mâncarea în cuptor. Cele mai multe oferte vin din sfera cărților cu experiențe și ilustrații, cam aceleași cărți de spiritualitate ori prea vechi ori un pic romanțate, nelipsitele cărți de sănătate și, bineînțeles, Spiritul Profetic (noroc că există practica compilațiilor).

Editura Viață și Sănătate nu a mai investit de foarte mult timp într-o carte «bună» (ultima investiție de calitate fiind cele doua volume «Mesagerul Domnului»). Știe că aceastea nu s-ar vinde la fel de bine precum o carte cu experiențe (ohh, savuroasele experiențe), sau precum «Carte Anului» pe care orice adventist cu conștiința încărcată că anul acesta nu a făcut lucrare misionară o cumpără la balot și o împrăștie la întâmplare.

Constat că dimensiunea comercială primează (nu e nici de neglijat) și oferă ceea ce se caută. Dar oare nu ar trebui ca Editura să joace și un rol educativ? Să-i învețe pe oamnei să gândească oferindu-le cărți care să le solicite mintea mai mult decât o face o carte de colorat. Să le educe gusturile pentru lectură știind că mulți adventiști nu citesc decât ce se publică la Viață și Sănătate.

Oare cititorii evanghelici sunt mai educați decât cei adventiști? Ei cum pot să publice, să vândă și să citească cărți de teologie, comentarii la cărți biblice, filozofie creștină, cărți de dogmatică, istorie religioasă etc? Probabil, conștienți fiind de faptul că ei nu au tot adevărul, încă îl mai caută. Și-l caută serios.

Cu cîteva zile în urmă, am văzut la Viață și Sănătate, reclama la o carte, care era cât pe ce să mă facă să-mi schimb opinia. Cartea în cauză se numește Interpretarea Scripturii și este o lucrare colectivă a celor de la Institutul de Cercetări Biblice. După titlu și după originea ei (un comitet de erudiți) am presupus că este «hrană tare». Încântarea mea a durat până în momentul în care am deschis-o. Deși groasă, aproape 500 de pagini, cartea tratează peste 100 de probleme de exegeză și hermeneutică biblică. Multe din întrebările la care se încearcă a se răspunde sunt extrem de puerile. Iată câteva exemple: Cu cine s-a căsătorit Cain?, De ce nu au murit Adam și Eva imediat?, Unde se găsea Grădina Edenului? Mai lipsea să se răspundă la întrebarea «Dar ce mănâncă Dumnezeu?»

Sunt tratate, desigur, și problematici mult mai adânci, iar acestea, nu sunt puține. Însă, tocmai acest fapt reprezintă cea de-a doua față a problemei. Așa cum spuneam, în carte, sunt peste 100 de capitole iar celor mai multe dintre ele nu le revin mai mult de 2-3 pagini (în general). Să tratezi subiecte precum identitatea cornului cel mic din Daniel 8, semnificația curățirii Sanctuarului din Daniel 8:14 ori principiu de interpretare zi-an în numai două pagini, lucrul acesta pare mai mult o gluma. Numai două sau cel mult trei astfel de probleme ar fi putut face subiectul unei cărți întregi.

Cartea nu e de lepădat și are valoarea ei, și nu aș fi avut nimic de comentat dacă aceasta ar fi fost scrisă de vre-un pastor pensionar. Dar din partea teologilor de la Biblical Research Institute, mă așteptam la mai mult. Probabil acesta este și motivul pentru care a putut fi tipărită de Viață și Sănătate. Pentru că seamănă cu un almanah, din care lipsesc articolele mai consistente și a rămas numai rubrica «știați că». Numai bună pentru un public care nu vrea să fie plictisit cu prea multe detalii teologice și care obosește repede atunci cînd capitolole unei cărți sunt mai mari decît cele din devoționalul de dimineață.

Sperăm că lucrurile se vor schimba la Viață și Sănătate. Dar, până să se întâmple lucrul acesta, vă doresc spor la colorat.