"Istoric vorbind, fanaticul este cel care provoacă distrugerea unui consens (de pildă, o tradiţie constituită, acceptată de majorităţi durabile), în numele unei urgenţe numai de el ştiută... Pe scurt, fanatic este cel care dezbină ceea ce istoria, prin consens, indiferenţă, cutumă ori tradiţie, a unit... El descoperă violări intolerabile acolo unde oamenii obişnuiţi văd, eventual, defecte ale convieţuirii... Pot fi recunoscuţi după inflexibilitate, acolo unde flexibilitatea e singura forma de adevăr. Fanaticul de drepturile omului e cuprins de urgenta revoluţionării societăţii în situaţii în care singurul lucru rezonabil este fie reformarea blândă, fie conservarea indiferentă... fanatismul: adică încercarea înverşunată de a dizolva prin măsuri coercitive impuse de stat consensul social creat de-a lungul timpului în jurul unei practici care a fost adoptată de societatea civilă.
Prin urmare, din această ecuaţie rezultă:
ADEVĂR = CONSENS SOCIAL iar A NU FI FANATIC = a accepta fie REFORMAREA BLÂNDĂ fie CONSERVAREA INDIFERENTĂ
Pentru articol în întregime vezi EVZ. 23 nov. 2006
Pentru replică vezi www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=214
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu