18 feb. 2010

Despre sfinţi

Un păcătos se mai poate pocăi, 
dar un sfânt niciodată.  
                              
                                              G.C.

Un comentariu:

Ionel Bratu spunea...

Îmi place cugetarea. Sună ca un semnal de alarmă pentru cei cărora le place să se îndreptăţească. Am găsit deseori în mine o tendinţă păcătoasă: îţi cunoşti păcatele, dar le iubeşti şi nu vrei să le părăseşti. Atunci te uiţi la cei din jur şi constaţi că şi ei sunt păcătoşi. Ba chiar, dacă te gândeşti bine, păcatele lor sunt mai "mari", mai "grave" decât ale tale. Iar tu ai circumstanţe atenuante, scuze pentru greşelile tale. Am inventat un nume pentru acest tip de neprihănire: "neprihănire prin comparaţie".
Să luăm aminte la vina laodiceanului: crede că e neprihănit, dar de fapt e nenorocit şi să ne cutremurăm la gândul că, dacă nu ne pocăim, vom fi vărsaţi din gura Lui. Dacă vrei neprihănire prin comparaţie, compară-te cu El. Iar dacă în urma acestui "exerciţiu spiritual" simţi că îţi fuge pământul de sub picioare, nu dispera: există o cale mai bună şi mai sigură: neprihănirea prin credinţa în jertfa Lui. O, minunea dragostei divine - păcatul tău pus în spinarea Lui şi neprihănirea Lui pusă pe umerii tăi, ca o haină albă, curată, frumoasă.