Recomandați-mi o carte religioasă, vă rog. Veți
fi surprinși să descoperiți (sau poate nu) că ceea ce-mi veți propune spre
citire provine de la una din editurile evanghelice.
Constat cu tristețe că nu prea mai ai ce citi
de la Editura Viață și Sănătate. Majoritatea publicațiilor nu-ți solicită prea
mult gândirea și sunt potrivite, mai degrabă, pentru a fi citite în gară ori dimineața în tramvai, în drum spre
serviciu, sau în timp ce aștepți să se încălzeazscă mâncarea în cuptor. Cele mai
multe oferte vin din sfera cărților cu experiențe și ilustrații, cam aceleași
cărți de spiritualitate ori prea vechi ori un pic romanțate, nelipsitele cărți
de sănătate și, bineînțeles, Spiritul Profetic (noroc că există practica
compilațiilor).
Editura Viață și Sănătate nu a mai investit de foarte
mult timp într-o carte «bună» (ultima investiție de calitate fiind cele doua
volume «Mesagerul Domnului»). Știe că aceastea nu s-ar vinde la fel de bine
precum o carte cu experiențe (ohh, savuroasele experiențe), sau precum «Carte Anului»
pe care orice adventist cu conștiința încărcată că anul acesta nu a făcut lucrare
misionară o cumpără la balot și o împrăștie la întâmplare.
Constat că
dimensiunea comercială primează (nu e nici de neglijat) și oferă ceea ce se
caută. Dar oare nu ar trebui ca Editura să joace și un rol educativ? Să-i
învețe pe oamnei să gândească oferindu-le cărți care să le solicite mintea mai
mult decât o face o carte de colorat. Să le educe gusturile pentru lectură
știind că mulți adventiști nu citesc decât ce se publică la Viață și Sănătate.
Oare cititorii evanghelici sunt mai educați
decât cei adventiști? Ei cum pot să publice, să vândă și să citească cărți de
teologie, comentarii la cărți biblice, filozofie creștină, cărți de dogmatică,
istorie religioasă etc? Probabil, conștienți fiind de faptul că ei nu au tot
adevărul, încă îl mai caută. Și-l caută serios.
Cu cîteva zile în urmă, am văzut
la Viață și Sănătate, reclama la o carte, care era cât pe ce să mă facă să-mi
schimb opinia. Cartea în cauză se numește Interpretarea Scripturii și este o
lucrare colectivă a celor de la Institutul de Cercetări Biblice. După titlu și
după originea ei (un comitet de erudiți) am presupus că este «hrană tare». Încântarea mea a durat până în momentul
în care am deschis-o. Deși groasă, aproape 500 de pagini, cartea
tratează peste 100 de probleme de exegeză și hermeneutică biblică. Multe din
întrebările la care se încearcă a se răspunde sunt extrem de puerile. Iată câteva
exemple: Cu cine s-a căsătorit Cain?, De ce nu au murit Adam și Eva imediat?,
Unde se găsea Grădina Edenului? Mai lipsea să se răspundă la întrebarea «Dar ce
mănâncă Dumnezeu?»
Sunt tratate, desigur, și
problematici mult mai adânci, iar acestea, nu sunt puține. Însă, tocmai acest
fapt reprezintă cea de-a doua față a problemei. Așa cum spuneam, în carte, sunt
peste 100 de capitole iar celor mai multe dintre ele nu le revin mai mult de
2-3 pagini (în general). Să tratezi subiecte precum identitatea cornului cel
mic din Daniel 8, semnificația curățirii Sanctuarului din Daniel 8:14 ori principiu
de interpretare zi-an în numai două pagini, lucrul acesta pare mai mult o
gluma. Numai două sau cel mult trei astfel de probleme ar fi putut face
subiectul unei cărți întregi.
Cartea nu e de lepădat și are
valoarea ei, și nu aș fi avut nimic de comentat dacă aceasta ar fi fost scrisă de
vre-un pastor pensionar. Dar din partea teologilor de la Biblical Research
Institute, mă așteptam la mai mult. Probabil acesta este și motivul pentru care
a putut fi tipărită de Viață și Sănătate. Pentru că seamănă cu un almanah, din
care lipsesc articolele mai consistente și a rămas numai rubrica «știați că».
Numai bună pentru un public care nu vrea să fie plictisit cu prea multe detalii
teologice și care obosește repede atunci cînd capitolole unei cărți sunt mai
mari decît cele din devoționalul de dimineață.
Sperăm că lucrurile se vor schimba
la Viață și Sănătate. Dar, până să se întâmple lucrul acesta, vă doresc spor la
colorat.
